Începe cu fluxul de lucru, nu cu modelul

Modelul este doar o componentă. Un agent de producție are nevoie de instrucțiuni, instrumente autorizate, context, validare, gestionarea erorilor, observabilitate și o cale clară de predare către om.

Candidații buni sunt fluxuri frecvente, bazate pe text sau date: clasificarea solicitărilor, pregătirea excepțiilor de comandă, îmbogățirea produselor ori rezumarea istoricului de suport.

Alege cel mai mic nivel util de autonomie

Nu orice flux necesită un agent autonom. O integrare deterministă este mai bună când regulile sunt stabile. Folosește agentul când sarcina cere planificare, alegerea instrumentelor și adaptare în mai mulți pași.

Prima versiune poate pregăti acțiunea fără a o executa. Omul aprobă, iar echipa observă cazurile-limită în siguranță. Autonomia crește doar după evaluări convingătoare.

Proiectează fiabilitatea direct în sistem

Acordă instrumentelor permisiuni înguste, validează ieșirile, limitează încercările și costul și înregistrează acțiunile importante. Minimizează datele sensibile înainte de a ajunge la model.

Construiește un set de evaluare din cazuri reale: exemple obișnuite, date incomplete, instrucțiuni contradictorii și conținut adversarial. Măsoară corectitudinea business, nu tonul convingător.

Alege tehnologia după modelul de operare

OpenAI, Anthropic și Google oferă modele puternice. Decizia trebuie să urmeze cerințele de instrumente, latență, date, calitate și cost.

O arhitectură bună separă accesul la model, instrumentele, cunoștințele, politicile și interfața. Astfel poți evalua modele noi fără să reconstruiești întregul produs.

Surse și lecturi suplimentare